Am mai spus-o și în articolele precedente și o repetăm: un traseu corect și complet în Thailanda trebuie să treacă și prin Bangkok. Măcar pentru câteva zile. Cu așteptări pe măsură, sigur, căci nu vei găsi aici raiul pe pământ. Ba dimpotrivă. Deși capitală, Bangkokul este cum nu ți-ar plăcea să fie: murdar, umed, aglomerat, poluat, și totuși fermecător, așa cum nu este niciun altul.

La prima noastră vizită, în drum spre Chiang Mai, am stat doar trei nopți și am văzut cam tot ce se află pe lista obișnuită a oricărui călător ajuns pe meleaguri thailandeze: Grand Palace, Wat Pho, cu Buddha culcat, Wat Arun, strada Kao San. N-am ratat nici mall-urile, ca să fim cinstiți, în încercarea de a ne mai răcori un pic. Ei, și cam asta a fost tot. Dar iată-ne în ianuarie 2018, pentru a doua oară în Bangkok și doritori de revanșă. Ca atare, unsprezece zile pline ne-au dat ocazia să descoperim orașul mai pe-ndelete și să completăm experiența așa cum se cuvine.

Iată ce vă recomandăm pentru o vacanță altfel în Bangkok, pe lângă obiectivele turistice celebre și de obicei multe prea aglomerate:

 

Cazare într-un zgârie-nori

Dacă ai găsit deja oferta mult visată pentru biletele de avion, dar nu și cazarea perfectă, numai bine, îți sărim în ajutor. Promitem să-ți placă mult. Foarte mult. Cum prima oară am petrecut cele trei nopți într-un hostel, am zis că de data asta experiența trebuie să fie nu numai diferită, dar și inedită. Ca atare, iată-ne cu 34 de etaje mai aproape de nori. Ați înțeles bine. Experiență diferită și inedită la etajul 34 al unui zgârie-nori.

Pozele de mai jos vorbesc de la sine, nu-i așa? Ca să nu mai vorbim de faptul că, iată, ne-am învârtit într-o zonă chiar luxoasă a capitalei, zona Ratchatewi. Sau de apartamentul fără cusur, mai spațios decât ne-ar fi trebuit, și luminos, cu geamuri mari, atât în living, cât și în dormitor, lăsând să dezvăluie atât de ușor o priveliște splendidă asupra orașului, cu facilități care mai de care: internet super rapid, produse bio, precum pastă de dinți, șampon și gel de duș, infinity pool, da, ca acelea din vederi, sală de fitness și, cireașa de pe tort, un parc la ultimul etaj al clădirii. Da, parc, așa cum sunt toate parcurile, cu multă verdeață, cu pomi și băncuțe, doar că sus, foarte sus. Tot aici, la acest ultim nivel, există o sală de ședințe, o bibliotecă și un spațiu de lucru.

Ce să mai, nu lipsește mai nimic din ce ți-ar trebui, fie că ești turist de plăcere, în interes de serviciu sau nomad digital. Și, ca să vezi cam până unde a mers încântarea noastră, nici prețul nu a fost mai mare decât o noapte în Poiana Brașov în plin sezon. 38 de euro pentru o noapte. Complexul în care se afla apartamentul se numește Supalai Premier Ratchathewi. Apartamentul îl găsești pe Airbnb, aici. Cu mâna pe inimă îți spunem că a fost una dintre cele mai tari cazări de până acum, așa că o recomandăm cu drag.

 

 Cielo Sky Bar

Odată urcați atât de sus și obișnuiți cu senzația, e greu să mai cobori cu picioarele pe pământ, așa că a trebuit să testăm și unul dintre vestitele sky baruri pe care orașul le oferă. Am realizat, însă, că avem o mică mare problemă: dress code-ul impus de majoritatea localurilor. Imaginează-ți că, plecând la drum cu câte un bagaj de nici mai mult, nici mai puțin de șapte kilograme fiecare, n-am îndesat în el haine de gală. De aceea, a trebuit să scormonim un pic pe Google și am găsit într-un final lista aceasta cu topul barurilor la înălțime din Bangkok.

Citind câte puțin despre fiecare, câștigătorul a fost Cielo Sky Bar, dintr-o mulțime de motive: dress code mult mai relaxat (am putut intra cu sandale), nu am avut nevoie de rezervare, barul este destul de liber, prețurile sunt decente (un cocktail costă 350 baht), iar priveliștea sen-za- ți-o- na-lă!

Mai mult, având o panoramă de 360 de grade și lipsind grilajul de protecție, te poți plimba nestingherit de jur împrejurul barului. Barul se află la etajul 46 și îl găsești aici.

 

Excursie diy la piața plutitoare Amphawa și piața de pe șina de tren Mae Klong

Cum la prima vizită nu am văzut și o piață plutitoare, iar în anii de după am tot stat cu gândul la ea, revenirea a fost cu planuri mari.

Ne-am documentat temeinic și am decis așa: alegem orice altceva decât vestita piață plutitoare Damnoen Saduak și nici nu apelăm la o excursie organizată. De ce? Pentru că, am zis noi, ne descurcăm și singuri, și iată că, planificându-ne transportul, excursia ne-a costat 278 baht/persoană (aproximativ 7 euro). Dar hai să-ți povestim cum am făcut.

  • Dis-de- dimineață, am luat BTS (metroul de suprafață) până la stația Mo Chit. Trenul te lasă la o distanță de vreo 20 de minute de mers pe jos de autogara Mo Chit. Aici, am depus ceva eforturi, întrebând în stânga și în dreapta de Amphawa sau de Mae Klong (a se citi Me Klong, căci altfel nu se înțelege român cu thailandez :))). Biletul până la piața plutitoare costă 100 baht. Am vizitat piața, am mâncat niște fructe de mare, că de! e la modă să iei prânzul pe malul apei. Adițional, poți face și o plimbare pe canal, la prețuri ce pornesc de la 30 baht/persoană.

 

  • Apoi, chiar la ieșirea din piață, aștepți frumos autobuzul local, un fel de taxi comun de culoare albastră, care te duce între Amphawa și Mae Klong, unde se află piața de pe șina de tren, călătoria de nu mai mult de 15 minute fiind 8 baht. Fii, însă, cu mare băgare de seamă atunci când îți calculezi traseul, astfel încât să ajungi la piața de pe șina de tren fix când trece și trenul prin piață. Noi ne-am ghidat după orarul de aici și a fost în regulă. Am prins sosirea trenului la ora 14.30. Odată ce am dat serios din coate ca să facem câteva poze trenului care trece prin piață, luptându-ne cu puhoaiele de chinezi cu aparatele de fotografiat atârnate de gât, mare lucru n-a mai fost de făcut. Sincer, această piață ni s-a părut mai degrabă aglomerată cu turiști curioși decât cu posibili cumpărători, așa că ne-am bucurat și mai mult că nu am plătit o excursie organizată.

 

  • Cum stația de autobuze de la Mae Klong nu este chiar la vedere, a trebuit să cerem din nou ajutorul localnicilor. Biletul de retur se ia tot pe loc, de la un ghișeu din stație, și costă 90 baht. Autobuzul oprește lângă o stație de BTS, așa că, dacă și hotelul se află în apropierea unei astfel de stații, iată o legătură foarte bună.

Să recapitulăm, deci: bilete dus-întors cu BTS 80 baht, autobuz Bangkok – Amphawa 100 baht, autobuz Amphawa – Mae Klong 8 baht, autobuz Mae Klong – Bangkok 90 baht. Total: 278 baht, la care se adaugă, firește, în funcție de preferințe, o plimbare cu barca și prânzul.

 

 Croazieră de trei lei jumate pe râul Chao Phraya

Sigur nu mai e o surpriză pentru nimeni că ne place ”să vânăm” mijoace de transport extrem de ieftine.
În mod obișnuit, bărcile de pe Chao Phraya se folosesc pentru a trece dintr-o parte în alta a râului sau să ajungi mai repede la anumite temple, însă ele pot fi și o modalitate perfectă pentru a admira orașul de pe apă. La stația Saphan Taksin, debarcaderul Sathorn, ne-am îmbarcat în vaporul cu steguleț portocaliu, având destinație necunoscută. Am mers preț de vreo oră și-am admirat templele, casele construite pe apă, zgârie-norii.

Dar, pentru cei ce se plictisesc mai repede, vaporașul oprește în multe stații unde pot coborî spre a lua la picior împrejurimile. O astfel de călătorie costă 15 baht, însemnând, deci, că o ”croazieră” dus-întors este 30 baht, adică aproape 3,5 lei.

 

Casa lui Jim Thompson

Poate că nu știi cine este Jim Thompson și de ce ar trebui să vizitezi o casă care îi poartă numele, dar, odată ce-i vei afla povestea, vei vedea că merită fiecare minut petrecut înăuntru.
Jim Thompson, un american ce s-a îndrăgostit iremediabil de cultura thailandeză, a decis să se mute aici pentru tot restul vieții și să pună bazele unei case-muzeu cu tot soiul de obiecte tradiționale salvate din regiunea de sud-est a Asiei, obiecte pe care localnicii le considerau aducătoare de ghinion, precum o statuie spartă. Tot adunând, a ajuns la un palmares incredibil, de sute de exponate ce au astăzi o valoare inestimabilă. Un exemplu edificator ar fi o statuie a lui Buddha care are 1300 de ani. Dar Jim nu s-a oprit aici. El a pus pe harta lumii comerțul cu mătase thailandeză, ducând prețiosul material până pe Broadway, în SUA.

Un călugăr l-a atenționat la un moment dat că ceva i se va întâmpla când va împlini vârsta de 61 de ani, iar Jim a dispărut în jungla din Camerun fix înainte de împlinirea acestei vârste. Nici până în ziua de astăzi nu se știe ce s-a întâmplat cu el.

Pe scurt, cam asta este povestea lui Jim Thompson, incitantă peste măsură și motiv suficient ca să-i vizitezi casa-muzeu. Ghidul, însă, iți va povesti mult mai mult detalii interesante atât despre viața lui, cât și despre Thailanda și tradițiile de aici.

Apropo! Știi care este explicația micilor temple din fața fiecărei clădiri mari? Dacă te gândești că este loc de rugăciune, te înșeli. Micile construcții sunt de fapt lăcașe pentru spiritele ce sălășluiesc în locul unde s-a ridicat casa, clădirea sau magazinul. Thailandezii construiesc aceste căsuțe și așază zilnic ofrande pentru a nu supăra spiritele că le-au invadat spațiul, acesta fiind felul lor de a le arăta apreciere și respect.

Intrarea la muzeu costă 150 baht, dar, din păcate, fotografierea în interiorul muzeului este strict interzisă.

 

Varanii din parcul Lumpini

Bangkok este un oraș al contrastelor și are de toate, până și un parc unde vei vedea stând cu burțile la soare ditamai varanii de doi metri lungime. Ca să-i vezi nu trebuie decât să faci o plimbare în parcul Lumpini, cu privirea ațintită pe malul lacului și prin copaci, unde șopârlele au obiceiul să se cațere.

Crede-ne pe cuvânt că e inedit să vezi oameni făcând jogging sau bucurându-se de un picnic la câțiva metri de o astfel de șopârlă. Și știi ce? Nici nu sunt deloc puține.

 

Restaurantul ”Tocilarul înfometat”

Restaurantul ”Hungry Nerd” este cu specific grill. Fie că poftești la o friptură de pui, la o friptură de porc, de vită sau la somon, poți fi sigur că aici este făcută cu simț de răspundere. De altfel, se și laudă cu sloganul ”Better Steak”. Ceea ce face locul să fie cu adevărat delicios este, însă, personalul. Încă nu am învățat să apreciem corect vârsta thailandezilor, însă majoritatea păreau să aibă la 20 de ani sau mai puțin, fiind toți îmbrăcați ca niște tocilari și accesorizați cu ochelari mari și rotunzi.

Locul este frecventat de mulți localnici, iar de multe ori este posibil să aștepți puțin să se elibereze o masă. Prețul unui meniu pornește de la 99 baht (11 lei), iar restaurantul îl găsești aici.

 

Transportul

În cea mai mare parte a timpului, am folosit sky train (BTS), dar și Uber sau Grab. BTS-ul este nu doar rapid și confortabil, dar și o experiență deosebită, de a merge cu metroul pe deasupra orașului. Pentru restul nevoilor, am apelat la Grab sau Uber. Apropo, testând și serviciul Uber am descoperit că are o categorie Uber Flash dedicată taximetriștilor. Nu-i așa că astfel nu mai are nimeni motiv de supărare?

Am evitat tuk-tuk- urile și, implicit, să negociem la fața locului, din două motive: în primul rând pentru că am observat diferențe mari la prețuri față de aplicații și, apoi, pentru că aerul în Bangkok este oricum foarte poluat. Iar tuk-tuk- urile cu siguranță lasă în urma lor cele mai multe noxe, iar noxele astea, vrând-nevrând, ajung în plămânii tăi.

Una peste alta, am reușit să descoperim Bangkokul așa cum nu am făcut-o prima oară, dar asta numai pentru că, iată, i-am acordat, în ciuda acelor contraste izbitoare și mai ales a prejudecăților ce planează asupra lui, încă o șansă. O șansă de 11 zile care au devenit cu ușurință printre cele mai palpitante și mai neașteptate ale aventurii noastre thailandeze.